La data de 16 septembrie 2014, CEDO a pronunţat hotărîrea în cauza Karacsony şi alţii vs Ungaria (nr.cererii 42461/13).

 Subiectul cererii:

Cererile sunt depuse de către patru cetăţeni maghiari Dl. Gergely Karácsony, Dl Péter Szilágyi, Dl Dávid Dorosz şi Dra Rebeka Katalin Szabó la data de 14 iunie 2013. Reclamanții, membri ai Parlamentului la momentul faptelor, au afirmat că deciziile de a-i sancţiona sub forma aplicării unei amenzi pentru afișarea panourilor în timpul unui vot în şedinţa plenară a Parlamentului, le-au încălcat dreptul lor la libertatea de exprimare în conformitate cu articolul 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

 

Circumstanţele cauzei:

Reclamanții s-au plâns că au fost încălcate drepturile lor în temeiul articolului 10 (libertatea de exprimare) din Convenție, precizând în special că măsura aplicată a fost menită să descurajeze desfăşurarea dezbaterilor deschise.

La momentul săvîrşirii acţiunii, reclamanţii erau membrii ai Parlamentului Ungariei şi ai partidului de opoziţie Párbeszéd Magyarországért. La şedinţa plenară din data de 30 aprilie 2013, Dl  Karácsony şi Dl Szilágyi au afişat un panou în holul sediului cu inscripţia„FIDESZ” [partidului de guvernământ], şi anume expresia „Furi, înşeli şi minţi”.În aceeaşi zi Dl Szilágyi a ţinut un discurs asupra unui act normativ ce reglementa fumatul acuzînd partidele de guvernămînt de corupţie. Mai tîrziu, în timpul votului final al legii cu privire la amendarea anumitor acte normative din mai 2013 ce reglementează fumatul, doi dintre reclamanți au afişat un alt panou pe care era menţionat “Aici activează Mafia tutunului".

În al doilea caz, reclamanţii au protestat împotriva unei alte propuneri legislative controversate privind transferul terenurilor agricole şi deasemenea în timpul votării finale a proiectului de lege, în iunie 2013, au plasat o roabă mică cu pământ pe masă, în fața Preşedintelui Parlamentuluiși au afişat un baner cu un slogan critic asupra proiectului de lege.

La data de 6 mai 2013, Președintele Parlamentului a prezentat o propunere de a-i sancţiona cu amendă pe Dl Karácsony şi Dl Szilágyi pe motiv că au tulburat grav desfăşurarea şedinţei. Astfel Președintele Parlamentului a propus ca amenda maximă să fie echivalată cu o treime din remunerația lor lunară. O decizie de aprobare a propunerii Președintelui a fost adoptată de Plen la data de 13 mai 2013, fără a fi supusă unei dezbateri.Ceilalţi reclamanți au fost amendați între 170 de euro (EUR) și, respective, 600 de euro, pentru tulburarea gravă a muncii în Parlament.

O plângere a fost depusă la Curtea Constituțională, în care era indicat dezacordul în privinţa sancţiunii aplicate membrilor partidului de opoziţieși respinsă de Curtea Constituțională la 4 noiembrie 2013 deoarece temeiul indicat de reclamanţi ce se referă la “conduita ofensivă gravă” nu a fost aplicabilă în acest sens. Președintele Curții Constituționale a observat că restricţiile privind un discurs parlamentar prin folosirea expresiilor deosebit de jignitoare sau tulburarea atmosferei de lucru ar putea fi considerată proporțională cu protecția demnității parlamentarilor numai în cazul în care deputatul în cauză a fost anterior avertizat cu privire la consecințele actelor sale. El a susținut că, în absența unui astfel de aviz preliminar, măsurile au fost disproporționateși contrare legii fundamentale.

 

Poziţia Guvernului:

Guvernul a susținut că, deși a existat o ingerință în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare, domeniul de aplicareși motivele pentru aplicarea măsurilor contestate au fost suficient de clareși formulate cu precizie, iar sancțiunile obiective şi reglementate în practica stabilită de Parlament.Ingerința a fost necesară într-o societate democratică, în scopul de a realiza obiectivele legitime de a asigura buna funcționare a autorităţii care reprezintă cea mai înaltă autoritate în statși a fost legală.

În conformitate cu jurisprudența Curţii Europene cu privire la îndatoririle și responsabilitățile prevăzute la articolul 10 § 2 al Convenției atribuțiile și responsabilitățile urmau să fie înțelese că rezultă din situația specifică a persoanei care exercită efectiv dreptul la libertatea de exprimare. În cadrul evaluării acestor îndatoriri și responsabilități, situația și statutul juridic al persoanei în cauză trebuie să fie luate în considerare.Astfel, sarcinileși responsabilitățile trebuie să fie evaluate în funcție de caracteristicile socialeși profesionale ale activităților desfășurate de către persoana în cauză.

În plus referitor la separarea puterilor în statși autonomia Parlamentului, natura politică a acestor decizii disciplinare este exclusă, de asemenea, controlul legal asupra lor.Regulamentul a asigurat un drept discret pentru membrii Parlamentului, deoarece a asigurat dreptul de a pronunţa anumite decizii asupra membrilor săi. Nu ar trebui să fie trecute cu vederea faptul că în Parlament dialogul politic a avut loc. În plus, sancțiunile aplicate reclamanţilor nu au fost disproporționate în raport cu scopurile legitime urmărite, deoarece în fiecare caz, parlamentarii respectivi au avut posibilitatea de a-și exprima opinia respectînd Regulamentul Parlamentului.

 

Raţionamentele CEDO:

Curtea notează că amenzile respective au fost aplicate pentru actele comise de membri ai Parlamentului, în timpul şedinţelor parlamentare. Este o practică obișnuită în parlamentele statelor membre ale Consiliului Europei care exercită controlul asupra comportamentului membrilor în Parlament.Curtea constată nevoia unei astfel de acțiuni autonome în cadrul imunității parlamentare[1], care este un aspect personal şi funcțional. Imunitatea membrilor protejează parlamentarii și Parlamentul de la influenţe din exterior.

Este practica unor state în general pentru a conferi diferite grade de imunitate parlamentarilor, care urmărește obiective legitime de a proteja libertatea de exprimare în Parlament și menținerea separării puterilor între legislativ și puterea judecătorească. Diferite forme de imunitate parlamentară ar putea fi binevenite pentru a proteja democrația politică eficientă, care constituie una din pietrele de temelie ale sistemului Convenției, în special în cazul în care protejează autonomia legislativuluiși opoziția parlamentară.În domeniul dreptului parlamentar o marjă largă de apreciere există la statele membre[2] ale Consiliului Europe.

Curtea a considerat că, după cum au fost amendati reclamanţii fiind sancţionaţi pentru expresiile pronunţate, a existat o ingerinţă în dreptul lor la libertatea de exprimare. Curtea a acceptat argumentul guvernului maghiar că ingerinţa a urmărit scopuri legitime, şi anume protecţia drepturilor altora, buna desfăşurare a activităţii Parlamentului, de a preveni tulburarea atmosferei, în sensul articolului 10 al Convenţiei.

Curtea concluzionează că ingerința a constat în aplicarea de sancțiuni cu un efect de intimidare asupra opoziției parlamentare, într-un proces în care garanțiile procedurale au fost insuficiente. Prin urmare, ingerința nu poate fi considerată "necesară într-o societate democratică" în sensul articolului 10 § 2 al Convenției deci a existat o violare a articolului 10 al Convenției.

Cu privire la problema dacă ingerinţa a fost proporţională cu scopul legitim urmărit, Curtea a subliniat că, într-o societate democratică, libertatea de exprimare este deosebit de importantă pentru reprezentanţii aleşi ai poporului – Parlamentul fiind un forum esenţial pentru dezbateri politice. În acest context, Curtea nu acceptă argumentul guvernului precum că expresiile politice din cadrul Parlamentului merită o protecţie mai mică din cauza imunităţii acordate membrilor săi. Curtea observă că reclamanții au fost sancţionaţi sub formă de amendă pentru exprimarea punctului de vedere în Parlament. Rezultă că a existat o ingerință în dreptul lor la libertatea de exprimare.

Reclamanţii, membrii opoziţiei, au exprimat opiniile asupra chestiunilor de o mare importanţă politică: proiectul guvernului de a re-examina legislaţia ce prevede fumatul – în cazul Karácsony şi alţii – şi legislaţia ce prevede terenurie de pămînt – în cazul Szél şi alţii. Curtea a considerat acest aspect un important element constitutiv al libertăţii de exprimare.

În plus, Curtea a subliniat în special importanța asigurării drepturilor minorităţilor membrilor de partid în Parlament de a-şi exprima opiniile lor şi dreptul publicului de a le auzi.

În cele din urmă, Curtea observă că severitatea sancţiunilor aplicate erau în contradicţie cu starea de fapt a micilor tulburări în legislativ.

Curtea a constatat la fel o încălcare a articolul 13 în conjuncţie cu articolul 10,  precum că reclamanţilor nu le-au fost oferit nici un remediu eficient în conformitate cu legislaţia maghiară.

 

Decizia CEDO:

În concluzie Curtea a considerat că în prezentul caz a existat o încălcare a articolului 10 al Convenţiei, la fel şi a articolului 13 în conjuncţie cu articolul 10.

 

Costuri şi cheltuieli:

Curtea consideră că reclamanţii au suferit pierderi materiale pentru sumele pe care aceştia au fost obligaţi să le plătească ca sancţiuni disciplinare. În plus, Curtea consideră că reclamanţii au suferit, de asemenea, daune morale şi le-a acordat fiecăruia cîte 3000 EUR. Curtea a statuat, în unanimitate, că Ungaria este obligată să achite următoarele valori pentru prejudiciu material reclamanţilor: 170, 600, 240 şi 240 de euro (EUR) Domnului Karácsony, Dl Szilágyi, Dl Dorosz şi Ms Szabó, şi respectiv; si 430 EUR, 510 şi 430 Drei Szél, Drei Osztolykán şi, respectiv Drei Lengyel, de asemenea 3.000 de euro pentru fiecare reclamant  drept prejudiciu moral.

La acestă hotărîre sunt anexate 2 opinii separate.

 

 

Hotărârea în original poate fi accesată la:

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-146384 

 

 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă

[1]A. v. Regatul Unit, nr. 35373/97, § 77, CEDO 2002-X

[2]Kart v. Turcia [GC], nr. 8917/05, §§ 81-82, CEDO 2009