La data de 17 noiembrie 2016, Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind controlul constituţionalităţii – asupra unor prevederi din Codul de procedură civilă a Republicii Moldova (sesizarea nr. 49a/56a/63g/90g/2016). Sesizarea a fost depusă de către Avocatul poporului Mihail Cotorobai şi de către deputaţi în Parlament, la data de 25 aprilie 2016 şi 5 mai 2016, în temeiul articolelor 135 al. (1) lit.a) din Constituţie, 25 lit. i) şi g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 38 al. 1) lit i) şi g) şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, precum şi de către avocatul Dumitru Sliusarenco, Lilia Popovici.

Subiectul cererii:

Avocatul Poporului a solicitat controlul constituţionalităţii, prin prisma art. 20 în conjuncţie cu art. 16 al. 2 şi al. 1, 3 din Constituţie, a următoarelor prevederi din Codul de procedură civilă şi anume sintagmele art. 57 al. 2, art. 58 al. 2¹ , art. 58 al. 6, art. 169 al. 1 lit. e, art. 170 al. 1 lit. c, art. 267 lit.b şi art. 306 al. 2.

Circumstanţele cauzei:

La 14 februarie 2011 Judecătoria Rîbniţa a emis o hotărâre prin care V. S. a fost declarat incapabil în temeiul articolului 24 din Codul Civil. La 23 martie 2011 Primăria comunei Lalova a dispus instituirea tutelei în privinţa acestuia şi numirea unui tutore. Ulterior tutorele a solicitat internarea lui V. S. într-o instituţie specializată în asistenţa persoanelor cu boli psihice. În data de 18 aprilie 2016 avocatul D. Sliusarenco a depus în interesele lui V. S. o cerere de judecată cu privire la restabilirea capacităţii juridice a reclamantului solicitând ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate. Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 12 mai 2016 s-a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi remiterea sesizării CC pentru soluţionare.

Poziţia autorilor sesizărilor:

În motivarea sesizărilor, autorii invocă faptul că orice persoană interesată, inclusiv cu deficiențe mintale, este în drept să se adreseze în instanţa judecătorească în modul stabilit de lege pentru a-şi apăra drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Or, justiţia în pricinile civile se înfăptuieşte în conformitate cu principiul egalităţii tuturor persoanelor, independent de cetăţenie, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, naţionalitate, origine socială, serviciu, domiciliu, loc de naştere şi de alte circumstanţe. 61. Astfel, autorii sesizărilor respective menționează că principiul accesului liber la justiţie trebuie să se aplice indiferent de starea sănătății persoanei şi se materializează prin posibilitatea depunerii unei cereri în instanţele judecătoreşti, iar caracterul legitim al pretenţiilor formulate urmează să fie apreciat doar de instanța de judecată.

Autorii sesizărilor susțin că instituția tutelei nu reprezintă o măsură de protecție eficientă a persoanelor cu tulburări psihice considerînd că instituția tutelei, reglementată de art. 24 din CC, implică lipsirea totală a persoanelor cu tulburări psihice de capacitatea de exercițiu, deși în majoritatea cazurilor ar fi nevoie de măsuri mai puțin restrictive. De asemenea, la instituirea tutelei nu se examinează gradul sau severitatea afectării discernământului persoanei care urmează a fi declarată incapabilă.

Raţionamentele CC:

Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate conform Constituţiei  presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată

De asemenea, Curtea a subliniat constatările Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană – declarată parţial capabilă sau incapabilă are dreptul de acces direct la o instanţă pentru a solicita restabilirea capacităţii sale juridice. [1]

Dreptul de a solicita în instanţă verificarea legalităţii declarării incapacităţii juridice este unul dintre cele mai importante drepturi ale persoanei cu tulburări mintale, deoarece o asemenea procedură, odată declanşată, are o importanţă decisivă atât pentru exercitarea tuturor drepturilor şi libertăţilor afectate de starea de incapacitate, cât şi în legătură cu restricţiile care ar putea fi aplicate asupra libertăţii persoanei. Or, din perspectiva Convenţiei, lipsirea de capacitate juridică este o problemă la fel de importantă ca şi privarea de libertate.

În opinia Curții Supreme de Justiție, declararea nulităţii absolute a actelor de procedură civilă întocmite de persoanele incapabile poate conduce la abuzuri prin faptul că din start se respinge posibilitatea examinării circumstanţelor particulare ale fiecărui caz, astfel fiind încălcat principiul proporţionalităţii. Din aceste motive, restituirea sau scoaterea de pe rol a cererilor de chemare în judecată depuse de persoanele incapabile reprezintă o măsură disproporționată, în lumina prevederilor art. 54 din Constituție. Curtea Supremă de Justiţie consideră că, în consonanţă cu principiile egalităţii şi al respectării demnităţii umane, obligativitatea reprezentării în instanţă a adulţilor declaraţi incapabili doar de persoanele stabilite la articolul 58 alin. (6) CPC, în special când există conflicte de interese între adulţii incapabili şi reprezentanții legali, constituie măsuri ce contravin Constituției.

Curtea menționează că, potrivit articolului 16 din Constituţie, respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. De o protecție specială din partea întregii societăţi beneficiază persoanele cu dizabilități, statul fiind obligat să le asigure condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială (art. 51 din Constituție). Curtea relevă că în categoria persoanelor cu dizabilităţi se includ persoanele cu deficienţe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea lor deplină şi efectivă în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi (art. 1 CDPD).

Curtea reține că tutela poate fi instituită atunci când restricțiile care le implică sunt proporționale cu nivelul de incapacitate a persoanei cu tulburări psihice și doar pentru o perioadă determinată de timp, cu evaluarea ulterioară a necesității menținerii acesteia de către autoritatea competentă care a instituit-o. Curtea menționează că incapacitatea de exercițiu nu trebuie să fie declarată în mod automat pe motiv de tulburare psihică, existând riscul atingerii drepturilor și intereselor acelor persoane care în anumite perioade (situații) pot conștientiza și își pot dirija acțiunile sau ar putea dezvolta alte abilități, cu ajutorul unui sprijin calificat.

Cu referire la proporționalitatea măsurilor de protecție, Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a subliniat că este necesar un control strict asupra măsurilor cu un impact negativ asupra autonomiei individuale a unei persoane și că luarea în considerare a măsurilor alternative la lipsirea de capacitate juridică este un factor de care se ține cont atunci când se analizează proporționalitatea unor astfel de măsuri [2]. Curtea Europeană a reținut că limitarea capacității juridice trebuie să fie aplicată de către autoritățile naționale doar într-o ultimă instanță, atunci când au considerat, după o evaluare atentă, că orice alte măsuri alternative mai puțin restrictive nu au fost eficiente[3].

În lumina celor enunțate, Curtea constată că măsura de protecție a persoanei cu tulburări psihice trebuie să fie flexibilă și să ofere o soluție adecvată potrivit fiecărei situații sau grad de incapacitate. Mai mult, Curtea reamintește că o asemenea măsură nu trebuie să implice automat lipsirea în totalitate de capacitate juridică a persoanei cu tulburări psihice. Prin urmare, Curtea reține că în privința persoanelor menționate se impune necesitatea instituirii unor măsuri de protecție alternative și provizorii.

Curtea reține că tutela, în calitate de măsură specială de protecție a persoanelor cu tulburări psihice, urmează să se aplice doar în privința acelor persoane care nu își pot conştientiza sau dirija în totalitate acţiunile.

În cauzele D.D. c. Lituaniei (hotărâre din 14 februarie 2012, §118) şi M.S. c. Croaţiei, Curtea Europeană a reţinut că în cazurile în care persoana se află în conflict cu tutorele ei şi „acolo unde conflictul poate avea un impact major asupra situaţiei juridice a persoanei”, este esenţial ca aceasta să beneficieze de dreptul de acces la un tribunal. Cu referire la persoanele declarate incapabile, Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a constatat faptul că șaptesprezece din douăzeci de sisteme legale studiate prevăd în anumite cazuri accesul direct la instanță pentru orice persoană declarată incapabilă[4]. Totodată, Curtea Europeană a notat faptul că nu ar fi contrar articolului 6 din Convenție faptul prevederii în legislația națională a unor restricții privind dreptul de acces la instanță, în scopul exclusiv de a nu suprasolicita instanțele judecătorești cu cereri excesive sau vădit nefondate.

Curtea Europeană a subliniat în repetate rânduri importanța participării persoanei cu tulburări psihice la examinarea chestiunii privind capacitatea de exercițiu a sa, din moment ce aceasta deține un rol dublu - în calitate de parte interesată și, în același timp, ca obiect principal de examinare în fața instanței. În special, Curtea Europeană a remarcat că prezența persoanei în privința căreia urmează să se adopte o decizie privind capacitatea juridică este necesară atât pentru a-și prezenta apărarea, cât și pentru a permite judecătorului să-și formeze o opinie cu privire la facultățile sale mentale[5]. Mai mult, Curtea Europeană a considerat că judecătorii, la momentul adoptării unor decizii care au consecințe grave asupra vieții private a persoanelor, după cum sunt cele de privare de capacitate juridică, ar trebui în principiu să aibă un contact direct cu acele persoane[6]. În aceste spețe, Curtea Europeană a stabilit că deciziile judecătorilor de a examina cauzele doar în baza probelor documentare, fără a vedea și audia reclamanții, nu au fost rezonabile și au încălcat garanțiile prevăzute de art. 6 § 1 din Convenție. În lumina principiilor expuse, Curtea relevă necesitatea asigurării unei participări efective a persoanei vizate la procesul de examinare a cererii prin care se solicită declararea incapacității acesteia. Curtea menționează că, în cazul în care prezența persoanei nu este posibilă din motive obiective, instanța de judecată urmează să asigure audierea acesteia la locul aflării ei, constatând, după caz, imposibilitatea comunicării cu aceasta. Curtea reține că starea persoanei cu tulburări psihice nu trebuie să împiedice participarea efectivă a acesteia la procesul de examinare a declarării incapacității de exercițiu, cel puțin nu înainte ca această imposibilitate să fie constatată cu certitudine de către instanța de judecată în urma întreprinderii tuturor măsurilor necesare.

Decizia CC: 

Se admit parțial sesizările Avocatului poporului Mihail Cotorobai și a deputaților în Parlament, precum și excepțiile de neconstituționalitate ridicate de către avocatul Dumitru Sliusarenco în dosarul nr. 2-358/2016, pendinte la Judecătoria Rezina, și de către Lilia Popovici în dosarul nr. 2-931/2016, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

Se recunosc constituţionale:

- articolul 24 din Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002, în măsura în care este interpretat în sensul în care declararea incapacității de exercițiu vizează doar persoanele cărora le lipsește în totalitate discernământul, în privința cărora aplicarea altor măsuri de protecție mai puțin restrictive se dovedește a fi ineficientă; - propoziţia „Actele de procedură îndeplinite de persoana lipsită de capacitatea de folosinţă sînt nule.” de la articolul 57 alin. (2) și articolul 169 alin. (1) lit.e) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225- XV din 30 mai 2003;

Se declară neconstituţionale:

- sintagmele „sau de adulţii cu capacitatea de exercițiu limitată” și „sau curatorul adultului cu capacitatea de exerciţiu limitată” de la articolul 58 alin. (2); - sintagma „sau de adulţii declaraţi incapabili” de la articolul 58 alin. (2 1 ), în măsura în care actele procedurale efectuate de persoanele incapabile sunt lovite de nulitate absolută; - sintagma „precum şi ale adulţilor declaraţi incapabili în modul stabilit de lege” de la articolul 58 alin. (6), în măsura în care se interzice HOTĂRÂRE PENTRU CONTROLUL CONSTITUȚIONALITĂȚII UNOR PREVEDERI DIN CODUL CIVIL ȘI CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ (drepturile și libertățile persoanelor cu dizabilități mintale) 32 participarea la proces a persoanelor declarate incapabile și nu permite instanței de a lua în considerație voința acestora; - articolul 170 alin. (1) lit.c) și articolul 267 lit. b), în măsura în care în orice situație se interzice depunerea cererii de chemare în judecată de o persoană incapabilă; - propoziţia „Problema citării persoanei se soluţionează în fiecare caz, în funcţie de starea sănătăţii ei.” de la articolul 306 alin. (2), în măsura în care permite instanței examinarea cererii de declarare a incapacității de exercițiu fără audierea persoanei în situația în care aceasta nu se poate deplasa la sediul instanței, din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003.

Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Direcţia Drepturile Omului şi Cooperare Externă