Adam   Wagner   şi   Rebecca   Hacker

 18 mai 2016 

 

Conform propunerilor Guvernelor statelor semnatare ale documentului Bill of Rights în sensul lor ar limita influenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Însă, noile cercetări arată că Curtea Europeană a devenit mai puţin influentă asupra sistemului juridic naţional comparativ cu cîţiva ani în urmă, şi anume după numărul de cauze depuse împotriva Regatului Unit examinate de CEDO în ceea ce priveste incalcarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului care a scăzut dramatic. Cu alte cuvinte, treaba a fost efectuată.

Am luat drept punct de reper datele statistice care pot fi găsite pe site-ul web al CEDO.

       1. Un număr mult mai redus de cauze împotriva Regatului Unit sunt depuse la Curte.

 

Cereri alocate unei formaţiuni juridice în 1998-2016

Regatul Unit la 12.04.2016  

Nota: Cînd reclamantul transmite un formular de cerere completat şi toată informaţia şi documentele necesare în termen, atunci cererea este alocată unei formaţiuni juridice, astfel deschizind calea spre o examinare.

Din 2005 pînă în 2012, peste 1000 de cauze depuse împotriva Regatului Unit au fost alocate unei formaţiuni juridice în fiecare an. Aceasta este prima etapa a procesului de filtrare – cererea este depusă în termen şi este conformă procedurii Curtii. Numărul a ajuns în 2010 la 2,742 cereri, credem că este o scadere cauzată de cauzele repetitive ce se referă la votul detinutilor şi anume eşecul executării de către Regatul Unit al hotaririi Hirst Nr. 2, hotărîre pronunţată în 2005.

Însă dupa anul 2012, numărul a scăzut dramatic, la cîteva sute. În 2015 la Curte erau înregistrate doar 575 cereri.

 2. Sunt mult mai puţine hotărîri pronunţate împotriva Regatului Unit.

 

Hotărîri pronunţate în 1998-2016 în care a fost constată cel puţin o încălcare

Regatul Unit la 12.04.2016 

Nota: O hotărîre poate conţine mai multe cereri

Hotărîri de condamnare în care cel puţin o violare a fost constatată respectiv cel puţin o cerere depusă la Curte

Cifrele indicate sunt intrigante. La apogeul din 2001-2, Curtea a costatat 30 cauze împotriva Regatului Unit.  Media   din   1998   a   fost   14   cauze   în   fiecare   an .   Între   1999   şi   2010   numărul   nu   a   scăzut    sub 10. Însă   din   2012,  numărul   de   hotărîri    în   care   a   fost   constatat   încălcarea   din   partea  Regatului Unit a   unei încălcări a drepturilor omului a scăzut dramatic,  la număr de 4 in 2014 şi 2015. Acest număr este de aproximativ 1/3 din medie, iar numărul este in continuă descreştere.

        3.  Aproape majoritatea cauzelor sunt radiate de per rol.

 

Cereri examinate in 1998-2016 

 

Nota: O hotărîre poate conţine mai multe cereri

O hotărîre de condamnare este una în care cel puţin o violare a fost constatată respectiv cel puţin o singură cerere

Dintre cauzele împotriva Regatului Unit care au fost examinate de Curte pînă în 1998, 97,4% au fost radiate de pe rol sau declarate inadmisibile. Doar în 5 % din cauze CEDO a constat încălcare de către Guvernul regatului Unit

      4. Cauzele   din   Regatul   Unit   sunt   doar   o   mică   parte    din   nr   total  de cauze.

 

Cauze pendinte in faţa unei formaţiuni juridice la 12.04.16 

      Comparativ cu alte state semnatare ale Convenţiei, in present există foarte puţine cauze pendinte depuse la Curte împotriva Regatului Unit. Cauzele depuse formează doar o parte mică din volumul total de cauze la Curte, comparativ cu alte state cum ar fi : Turcia, Rusia, Italia şi Ungaria, state cu provocări mult mai mari decît Regatul Unit.

      De ce se întîmplă acest fapt?

      Există cîteva posibile explicaţii pentru scăderea drastică a acestui număr. Una ar fi deoarece Regatul unit comite mai puţine încălcări ale drepturilor omului. Este probabil aşa cum unii sugerează, Curtea ia în serios lobby-ul puternic al Regatului  Unit de ainterveni mai puţin în problemele drepturilor omului la nivel naţional. Este de remarcat, remarca din 2012, an în care Guvernul de coaliţie a organizat Conferinţa Brighton la care Consiliul Europei a acceptat « subsidiaritatea » cu alte cuvinte mai puţină interferinţă cu Guvernele. Sau ar fi faptul că mai puţine persoane depun cerere la CEDO. Acest fapt deasemenea ar avea sens care ar coincide cu Human Rights Act  care a intrat în vigoare în 2000 şi devenind parte integrantă a sistemului juridic naţional. Scopul declarat «  a fost de a face mai accesibil drepturile de care se bucură deja poporul britanic în temeiul Convenţiei. Cu alte cuvinte de a aduce aceste drepturi acasă ».

      În conformitate cu Human Rights Act, unica cale a poporului britanic de a avea acces la mecanismul de protecţie a drepturilor omului era prin calea cea lungă şi costisitoare la CEDO de la Strasbourg. Acum ei pot depune cererea lor la nivel naţional. Oricare ar fi motivul ar părea că scopul Guvernului este de a reduce influenţa la CEDO. Acest fapt ne conduce spre întrebarea de  ce am avea nevoie de Bill of Rights?

 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă