Stimate domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă,

 

Adunarea anuală a judecătorilor constituie o oportunitate pentru analiza activităţii sistemului judecătoresc naţional, precum şi pentru evaluarea posibilităţilor de remediere a aspectelor negative. Avem un prilej de apreciere a calităţii actului de justiţie - element indispensabil pentru realizarea unui sistem judiciar credibil şi modern, capabil să implementeze valorile unui stat de drept european.

La 25.11.2011, Parlamentul a adoptat Strategia de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016. Potrivit Strategiei, spre finele anului 2016, rezultatele reformei trebuie punctate prin realizarea consolidării independenţei, responsabilităţii, imparţialităţii, eficienţei şi transparenţei sistemului judecătoresc.

Este greu să reproşez ceva unor colegi sau reprezentanţilor societăţii civile care nu omit să menţioneze că justiţia se află într-un proces continuu de reformă permanentă, ce pare să nu aibă un sfârşit prognozabil şi rezultate palpabile. Într-adevăr, modificarea permanentă a cadrului legal cu privire la organizarea şi funcţionarea sistemului judecătoresc nu reprezintă o premiză suficientă pentru obţinerea rezultatelor scontate. Uneori, frecventele iniţiative legislative cu privire la justiţie sunt în stare să debusoleze corpul de magistraţi sau chiar să irite prin abordările pe care le conţin.

Totuşi, indiferent de opiniile exprimate de magistraţi pe marginea anumitor aspecte ale procesului de reformă, este indiscutabil faptul că sistemul judecătoresc s-a alăturat activ la promovarea şi implementarea schimbărilor în domeniul justiţiei.

La rândul său, executivul şi legislativul au acordat susţinerea necesară pentru promovarea propunerilor pe care însuşi sistemul judecătoresc le-a considerat inerente pentru reformarea justiţiei. Astfel, au fost votate iniţiativele cu privire la majorarea salariilor şi pensiilor judecătorilor şi asigurarea instanţelor cu asistenţi judiciari. În colaborare şi cu susţinerea legislativului au fost transpuse în practică propunerile cu privire la redactarea hotărârilor judecătoreşti şi modul lor de contestare. Nu poate fi neglijat nici efortul autorităţilor întreprins în vederea asigurării angajaţilor din justiţie cu spaţiu locativ. În acelaşi timp, este imposibil de omis şi faptul că, pe parcursul ultimilor ani, sistemul judecătoresc s-a bucurat de o finanţare fără precedent, asigurată atât din bugetul public naţional, cât şi de partenerii de dezvoltare.

 

Stimaţi colegi,

În prezent, aşteptările cetăţenilor vizavi de justiţie sunt mult mai mari, iar investiţiile realizate în eficienţa acesteia sunt evidente. De aceea, pe lângă obiective ambiţioase propuse, în schimbul mijloacelor acordate, trebuie să oferim şi rezultate concrete. Personal, consider că principalul indicator de rezultat al oricăror reforme în sectorul justiţiei îl constituie încrederea cetăţeanului în actul de justiţie. De fapt, înfăptuirea calitativă a justiţiei, actul de justiţie credibil şi înţeles de societate reprezintă scopul final al activităţii sistemului judecătoresc, cât şi obiectivul tuturor reformelor iniţiate de clasa politică pe parcursul anilor.

În acelaşi timp, de mai mulţi ani, anume calitatea actului de justiţie şi contradicţiile din jurisprudenţă au reprezentat principalele critici la adresa sistemului judecătoresc.

Astfel, pentru remedierea contradicţiilor de jurisprudenţă existente la nivelul instanţelor inferioare, şi pentru asigurarea securităţii raporturilor juridice în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru anul 2014, Curtea Supremă de Justiţie şi-a fixat activitatea pe 7 axe prioritare:

-    elaborarea şi adoptarea hotărârilor explicative ale Plenului;

-    adoptarea avizelor consultative ale Plenului;

-    elaborarea recomandărilor cu privire la aplicarea legislaţiei;

-    asigurarea transparenţei şi accesului la jurisprudenţa CSJ;

-   generalizarea şi sistematizarea jurisprudenţei CEDO, cu aplicarea ei în actul de justiţie naţional;

-    elaborarea suportului metodologic pentru judecători;

-    asigurarea conlucrării eficiente cu instanţele judecătoreşti inferioare în procesul de unificare a practicii judiciare.

 

În privinţa Hotărârilor explicative ale Plenului

Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat pe parcursul anului 2014 următoarele 9 hotărâri explicative:

-    cu privire la aplicarea unor prevederi ale legislaţiei privind gajul şi ipoteca,

-    cu privire laaplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii,

-  cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

-    cu privire la actele judecătorului în faza intentării procesului civil şi pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare,

-    cu privire la practica judiciară de examinare a pricinilor civile privind decăderea din drepturile părinteşti.

-    cu privire la examinarea de către instanţele judecătoreşti a litigiilor izvorâte din raporturile de leasing financiar,

-    cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei funciare,

-    cu privire la practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă.

-   cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie.

Totodată, în a. 2014 Plenul Curţii Supreme de Justiţie a actualizat următoarele 4 hotărâri explicative:

-    cu privire la unele chestiuni ce vizează procedura de eliberare a ordonanţelor judecătoreşti;

-    cu privire la practica examinării de către instanţele judecătoreşti a cauzelor privind limitarea în capacitatea de exerciţiu şi declararea incapacităţii persoanei fizice;

-    cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor;

-    cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii.

 

           În privinţa Avizelor consultative ale Plenului

Pe parcursul anului 2014, judecătorii Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ au pregătit, iar Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat, următoarele avize consultative:

-    cu privire la aplicarea legislaţiei la soluţionarea litigiilor cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajaţilor în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu;

-    cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 264 Codul muncii (cu privire la preavizare), în cazul eliberării din funcţie a administratorului societăţii cu răspundere limitată în temeiul art. 70 alin. (1) din Legea nr. 135 din 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată;

-    cu privire la modul de aplicare a legii în cazurile nerespectării procedurii prealabile în litigiile de contencios administrativ;

-    cu privire la competenţa instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova în pricinile cu element de extraneitate;

-    cu privire la aplicarea legislaţiei la soluţionarea litigiilor cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajaţilor în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu;

-    cu privire la cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilirea şi plata pensiilor şi indemnizaţiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor economice şi Corupţiei şi a sistemului penitenciar;

-    cu privire la modul de contestare a avizului consultativ emis de organul de verificare în privinţa titularilor sau candidaţilor la funcţia publică;

-    cu privire la modul de aplicare al art. 385 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă;

-    cu privire la modul de punere în aplicare a prevederilor art.330 alin.(2) Codul muncii.

 

Referitor la Deciziile asupra recursurilor în interesul Legii

În anul 2014 au fost examinate trei recursuri în interesul legii, formulate de către Procurorul General al Republicii Moldova.

Deşi în substanţă, deciziile adoptate pe aceste recursuri se referă la determinarea unui mod unitar de interpretare şi aplicare a actelor normative naţionale, prin acest efect ultimele realizează unul din principalele deziderate pronunţate de CEDO – reglarea divergenţelor de jurisprudenţă (Zielinski şi Pradal & Gonzalez şi alţii împotriva Franţei, nr. 24.846/94, § 59, CEDO 1999-VII).

Astfel, potrivit deciziei Plenului Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2014, s-a dispus admiterea recursului în interesul legii formulat de Procurorul General şi s-a stabilit că Procurorul General şi adjuncţii lui au competenţa să retragă orice cauză penală indiferent de locul efectuării urmăririi penale şi s-o transmită altui organ pentru efectuarea urmăririi penale indiferent de competenţă, prin ordonanţă motivată care nu poate fi contestată în baza art. 313 Cod de procedură penală.

Prin decizia Plenului Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2014, s-a dispus admiterea recursului în interesul legii formulat de Procurorul General şi s-a stabilit că în cazul prezentării certificatului (adeverinţei) de salarizare fals instituţiilor financiare, în sensul obţinerii unui credit sau majorării sumei acestuia, sau obţinerii unui credit în condiţii avantajoase, fapta urmează a fi încadrată numai în baza art. 238 Cod penal.

La fel, prin decizia Plenului Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 30 iunie 2014, s-a dispus admiterea recursului în interesul legii formulat de Procurorul General şi s-a stabilit că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012 nu au fost dezincriminate faptele incriminate în baza art. 328 alin. (2) lit. a) sau c) Cod penal (red. Legii nr. 277 din 18.12.2008); art. 309¹ Cod penal (red. Legii nr. 245 din 02.12.2011), fiindcă aceste fapte se regăsesc în norma relativ echivalentă prevăzută de dispoziţia art. 166¹ Cod penal (red. Legii nr. 252 din 08.11.2012).

 

Recomandările cu privire la unificarea practicii judiciare

Începând cu anul 2014, Curtea Supremă de Justiţie a elaborat următoarele recomandări cu privire la unificarea practicii judiciare:

1. Recomandarea nr. 63 din 10.02.2014 cu privire la procedura examinării de către instanţele judecătoreşti a cauzelor ce ţin de prelungirea termenului de acceptare a succesiunii şi constatarea acceptării succesiunii şi a locului deschiderii ei;
2. Recomandarea nr. 64 din 01.04.2014 cu privire la unele aspecte ale examinării contravenţiilor vamale de către instanţele judecătoreşti;
3. Recomandarea nr. 65 din 08.05.2014 cu privire la aplicarea legislaţiei vamale ce reglementează stabilirea poziţiei tarifare pentru mărfurile importate;
4. Recomandarea nr. 66 din 08.05.2014 cu privire la încasarea prejudiciului moral în litigiile de muncă;
5. Recomandarea nr. 67 din 15.05.2014 cu privire la aplicarea legislaţiei despre volumul asistenţei medicale gratuite oferită judecătorului;
6. Recomandarea nr. 68 din 14.10.2014 cu privire la procedura contestării în instanţa de contencios administrativ a actelor de constatare adoptate de către Comisia Naţională de Integritate.
7. Recomandarea nr. 69 cu privire la aplicarea convenţiilor Organizaţiei internaţionale a Muncii, ratificate de Republica Moldova;
8. Recomandarea nr. 70 cu privire la unele particularităţi de aplicare a art. 114, 115, combinate cu alte articole din Legea insolvabilităţii;
9. Recomandarea nr. 71 cu privire la judecarea recursului împotriva încheierilor adoptate în ordinea prevăzută de art. 313 CPP;
10. Recomandarea nr. 72 cu privire la recunoaşterea colegului de serviciu al agentului constatator în calitate de martor în procedura contravenţională. 

 

Suport didactic pentru judecători

Anul precedent, activitatea Curţii Supreme de Justiţie a continuat să fie direcţionată asupra elaborării suporturilor didactice în domeniul jurisprudenţei.

În perioada de referinţă au fost lansate Modelele de acte judecătoreşti în cauze civile.

În februarie 2015, Curtea a lansat Modelele de acte procesuale penale.

Recenta evaluare a datelor statistice denotă incontestabil că eforturile Curţii îndreptate spre unificarea şi menţinerea practicii judiciare din ultimii 3 ani, s-au soldat cu succese semnificative.

Astfel, dacă în anul 2013, din numărul total de recursuri declarate împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel, doar 38% au fost declarate inadmisibile, atunci în anul 2014, acest indicator a constituit 62%. Mai mult, deşi numărul recursurilor admisibile practic s-a micşorat de două ori, numărul deciziilor casate sau modificate în anul 2014, la fel s-a micşorat comparativ cu anul 2013.

În cauzele penale, de asemenea, se atestă o tendinţă sigură de majorare a numărului recursurilor declarate inadmisibile în principiu şi o scădere a numărului de recursuri declarate admisibile spre examinare în fond. Numărul deciziilor judecătoreşti casate de asemenea este în descreştere constantă.

 

Stimaţi colegi,

Unificarea practicii judiciare la nivel naţional nu reprezintă o simplă activitate, ce intră în atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie. Asigurarea unei practici judiciare unitare este unul dintre pilonii de bază pentru înfăptuirea justiţiei corecte şi echitabile. Previzibilitatea raporturilor juridice şi certitudinea justiţiabililor privind rezultatul unui proces de judecată reprezintă condiţii sine qua non pentru respectarea principiilor unui stat de drept. Este vorba de un proces complex, în care primordială este conştientizarea importanţei adoptării soluţiilor unitare la nivel naţional. În caz contrar, toate acţiunile întreprinse în acest sens vor fi ineficiente.

Cu regret, continuă să existe şi situaţii în care, deşi legea este explicită, iar jurisprudenţa e constantă de mai mult timp, în mod surprinzător, unii judecători pronunţă soluţii contrare legii şi practicii judiciare.

De exemplu, Curtea de Apel Chişinău, examinând o cerere de schimbare a modului de executare a hotărârii judecătoreşti despre atribuirea lotului de pământ pentru proiectarea casei de locuit, a substituit organele administraţiei publice locale şi i-a atribuit reclamantului un lot de teren anume, indicând în încheierea sa atât amplasarea şi numărul cadastral, cât şi preţul acestuia. Instanţa nu a ţinut cont nici de faptul că terenul nu a fost obiect al litigiului şi nici de faptul că doar Consiliul municipal poate repartiza loturi de teren concrete. Este de menţionat că în aceeaşi instanţă, un alt complet de judecată, procedând conform normei legale, a dispus respingerea unei cereri similare cu privire la schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărârii judecătoreşti.

Tot unii judecători ai Curţii de Apel Chişinău au întocmit o decizie, în care argumentarea motivării acesteia şi prevederile dispozitivului au un conţinut incompatibil şi care se exclud reciproc. Altfel spus, instanţa a pronunţat o soluţie despre existenţa temeiurilor pentru decăderea din drepturile părinteşti, motivând-o cu argumente despre lipsa temeiurilor pentru decăderea din drepturile părinteşti. În acest mod, judecătorii au încălcat prevederile imperative ale art. 239 din CPC cu privire la temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti. Ulterior, sub pretextul corectării unor greşeli strecurate în decizia adoptată asupra apelului, dar contrar prevederilor art. 249 alin. (1) din CPC, judecătorii au schimbat soluţia dată iniţial, în una diametral opusă.

Prin încheierea judecătorului de instrucţie al Judecătoriei Rezina din 09.06.2014, a fost dispusă liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen a unui condamnat fără respectarea procedurii extrajudiciare şi în baza unor prevederi legale rupte din context. Judecătorul nu a luat în consideraţie nici faptul că condamnatul nu a executat 3/4 din pedeapsa stabilită pentru o infracţiune deosebit de gravă (art. 217¹ alin. (4) Cod penal), calificând-o neîntemeiat ca fiind una gravă.

Recent, Judecătoria Botanica a recunoscut dreptul de proprietate al unui agent economic asupra unor construcţii ale Primăriei mun. Bălţi, fără ca organul administraţiei publice să fie atras în proces. Mai mult, instanţa nici nu a ţinut cont de faptul că construcţiile respective se aflau în mun. Bălţi şi că, conform normelor imperative ale legislaţiei procesuale, aşa-zisul litigiu nici nu putea fi examinat de Judecătoria Botanica.

Printr-o hotărâre recentă a Judecătoriei Orhei, a fost prelungit termenul de acceptare a succesiunii, deşi după decesul persoanei au trecut 13 ani. Astfel, instanţa a încălcat flagrant prevederile Codului civil, care stabilesc clar că termenul de acceptare a succesiunii, ce este de 6 luni, poate fi prelungit de instanţa de judecată cu cel mult 6 luni.

Pe parcursul anului trecut, au fost depistate încercări de obţinere a dreptului la cetăţenia Republicii Moldova prin metoda recunoaşterii, în care solicitanţii au prezentat hotărâri judecătoreşti naţionale de constatare a faptelor care au valoare juridică. În special, instanţele judecătoreşti, fără a atrage în proces Serviciile Stării Civile şi în lipsa probelor care confirmă imposibilitatea obţinerii documentelor cuvenite pe cale extrajudiciară, au constatat faptul înregistrării naşterii unor persoane în anii 1910-1920.

Tot pe parcursul anului 2014, s-a stabilit că mai mulţi judecători din judecătoriile raionale şi judecătoriile de sector ale mun. Chişinău au participat în schemele de spălare a banilor din Federaţia Rusă prin intermediul procedurilor judiciare simplificate (procedura în ordonanţă). Acest fapt ne-a plasat în clasamentele sistemelor judiciare corupte pe locurile de frunte.

Speţele descrise denotă faptul că mecanismele de unificare a practicii judiciare şi reglementările legislative existente nu reprezintă pârghii suficiente pentru redresarea situaţiei în tempoul dorit, iar calitatea actului de justiţie se va lăsa aşteptată.

În opinia mea, se impune operarea modificărilor în legislaţie, care ar impulsiona reforma sistemului judiciar şi, implicit, ar grăbi întoarcerea încrederii societăţii în actul de justiţie.

 

Consider că sistemul judiciar are nevoie de următoarele schimbări:

-     Transparenţă şi implicarea societăţii civile în procesul efectuării actului de justiţie:

1. Instituirea la examinarea în primă instanţă în cauzele penale excepţional de grave şi în cauzele civile ce ţin de investiţii străine sau cauze de rezonanţă a Curţii cu juraţi, după modelul SUA şi a altor state din Europa de vest ori desemnarea în completul de judecată, pentru asistarea judecătorului, după modelul german, a reprezentanţilor societăţii civile.
2. Reorganizarea Curţii Supreme de Justiţie, astfel încât jumătate din magistraţi să fie judecători de carieră, iar jumătate jurişti notorii, personalităţi eminente din cadrul mediului academic, avocaţilor sau societăţii civile.

-     Acces la justiţie:

1. Este imperios necesară anularea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată. Consider că toate cheltuielile de judecată urmează a fi încasate doar după terminarea procesului, de la partea care l-a pierdut, pe potriva sistemului francez, realizat în anul 1975.
2. Instituirea termenelor de examinare a cauzelor – 6 luni pentru prima instanţa şi a câte trei luni pentru instanţa de apel şi recurs.
3. Instituirea medierii în cauzele civile în primele instanţe. Judecătorul, până a pune cererea pe rol, ar putea media părţile, astfel fiind posibilă eliberarea judecătoriilor de examinarea cererilor care, de fapt, doar formal poartă caracterul unui
4. Modificarea Codurilor de procedură penală şi civilă astfel încât, în cauze mai puţin complicate, să existe doar o singură cale de atac.

-     Integritate:

Învestirea CSM cu dreptul de a verifica averile judecătorilor, fără a prejudicia competenţele CNI. În cazul în care judecătorul nu va putea motiva legalitatea dobândirii bunurilor, acesta urmează să fie eliberat pentru lipsă de integritate. Consider că acest mecanism trebuie aplicat cu privire la toţi funcţionarii publici sau persoanele aflate în serviciul public.

 

-     Cadru instituţional:

1. Instituirea unui filtru intern, care ar examina conformitatea cu standardele CEDO a hotărârilor judecătoreşti irevocabile naţionale. Acest mecanism poate fi realizat atât în cadrul Curţii Supreme de Justiţie, fără implicarea cheltuielilor din partea statului sau prin învestirea Curţii Constituţionale cu dreptul de a examina recursuri individuale, după modelul sistemului judiciar german. Ambele metode corespund atât recomandărilor Consiliului Europei, cât şi sunt în spiritul Strategiei de reformă a sectorului justiţiei.
2. Reorganizarea Curţii de Apel Chişinău şi crearea în limitele personalului şi competenţelor existente a două curţi de apel separate pentru mun. Chişinău şi, respectiv, pentru raionale din centrul ţării. Această reorganizare este necesară în vederea specializării ulterioare a curţilor de apel, cât şi pentru simplificarea procedurii de examinare a cauzelor.
3. Transferul Departamentului de Administrare Judecătorească de la Ministerul Justiţiei la Consiliul Superior al Magistraturii. Acest fapt ar fortifica independenţa organizaţională şi financiară a sistemului judiciar.
4. Pentru a intensifica activitatea CSM şi a inspecţiei judiciare, este necesară majorarea numărului de inspectori judecătoreşti de la 5 la 15, cu asistarea acestora de către funcţionari publici. La fel, cred că este important ca majoritatea inspectorilor judiciari să fie selectaţi din societatea civilă, dar nu din rândul judecătorilor. 

 

Onorată asistenţă,

Soluţiile judecătoreşti defectuoase pe care le-am menţionat în discursul meu relevă atât deficienţele în activitatea instanţelor judecătoreşti, cât şi neprofesionalismul anumitor magistraţi. La fel, aceste soluţii juridice inexplicabile, pe bună dreptate, dau temei societăţii civile, avocaţilor, procurorilor şi mass-media de a bănui pe unii judecători de incompetenţă şi corupţie.

Totuşi, după cum am menţionat supra, sistemul judecătoresc a înregistrat şi succese în ultimii ani. Datorită insistenţei manifestate de Curtea Supremă de Justiţie în procesul de unificare a practicii judiciare, pe de o parte, şi a-l intoleranţei Consiliului Superior al Magistraturii faţă de judecătorii care cu rea-credinţă nu se conformează jurisprudenţei unitare sau încalcă normele legale imperative, pe de altă parte, fenomenul deciziilor pronunţate diferit în situaţii de drept şi de fapt similare, practic a dispărut. Aproape lipsesc şi condamnările CEDO pentru violarea securităţii raporturilor juridice, pentru încălcarea libertăţii de gândire, conştiinţă şi religie, pentru încălcarea libertăţii de exprimare sau libertăţii de întrunire şi de asociere.

Sunt convins că sistemul judecătoresc trebuie supus criticilor şi aprecierilor, iar ilegalităţile magistraţilor trebuie scoase în vileag atât de mass-media, cât şi de comunitatea juridică sau societatea civilă. Cred că este întemeiată şi opinia că curăţirea sistemului nu poate fie eficientă doar prin antrenarea resurselor interne ale corpului de magistraţi, care uneori, într-adevăr, poate da dovadă de corporatism sau autoconservare.

Sunt însă categoric împotriva învinuirilor lipsite de orice suport probatoriu, făcute în prezentări tendenţioase şi lipsite de imparţialitate. Nu pot fi de acord nici cu justiţia „făcută la televizor” asupra cauzelor care se află pe rolul instanţelor de judecată şi nici cu învinuirile generalizate aduse sistemului judecătoresc de clasa politică.

Nu există îndoială că, într-o societate democratică, participanţii la proces sau societatea civilă au dreptul să comenteze şi să critice administrarea justiţiei şi oficialii implicaţi în înfăptuirea ei. Cu toate acestea, o astfel de critică nu trebuie să depăşească anumite limite, întrucât este în interesul publicului ca judecătorii să se bucure de încrederea acestuia. Urmează de avut în vedere şi faptul că, chiar şi în cazul judecăţilor de valoare, trebuie să existe un substrat factologic suficient pentru a le justifica formularea la adresa sistemului judecătoresc. În special, trebuie să se facă o distincţie clară între critică şi insultă.

Cu regret, deşi consideraţiunile expuse fac parte din argumentarea jurisprudenţei constante şi cunoscute a Curţii Europene, în Republica Moldova problemele justiţiei, deseori, sunt dezbătute prin insulte, decât prin critici.

Consider că acuzaţiile cu privire la presupusele fapte de corupţie şi la incompetenţa judecătorilor, în cazul în care sunt făcute de procurori, avocaţi, politicieni sau mass-media, obligatoriu trebuie să fie susţinute de argumente şi probe. Altfel, autoritatea puterii judecătoreşti va fi dărâmată completamente. În cazul în care publicul se va obişnui cu pseudo-procese televizate, în care cetăţenii sunt înduplecaţi că soluţia corectă într-un litigiu o cunosc toţi în afară de judecătorii care îl examinează, ne putem aştepta la faptul că instanţele judecătoreşti, în principiu, nu vor avea autoritatea unei puteri în stat.

 

Stimaţi colegi,

Deja a devenit evidentă concluzia că eficienţa şi calitatea actului de justiţie şi, implicit, succesul reformei nu ţin numai de asigurarea unui cadru legislativ coerent, de furnizarea resurselor necesare şi de capacităţile logistice.

Factorii nocivi ai sistemului judecătoresc, precum corupţia şi lipsa profesionalismului, combinaţi cu lipsa de respect pentru puterea judecătorească, prejudiciază întreg corpul de magistraţi şi pun în pericol activitatea normală a unei puteri în stat.

Prin urmare, ca elemente cheie pentru realizarea scopurilor propuse şi aşteptărilor societăţii rămân a fi atitudinea fiecăruia din noi faţă de lucrul efectuat şi responsabilizarea întregului sistem judecătoresc.

Indiferent de strategiile Parlamentului, alocaţiile financiare ale Guvernului, opiniile politicienilor şi ale mass-media în privinţa sistemului judecătoresc, încrederea societăţii în justiţie poate fi restabilită, în primul rând, de judecători.

 Vă mulţumesc.