La 4 noiembrie 2026, Curtea Supremă de Justiție a emis un aviz consultativ privind aplicarea art. 402 alin. (2) din Codul civil în raport cu art. 186¹ din Codul de procedură civilă. Problema examinată vizează momentul soluționării excepției de tardivitate atunci când, după scoaterea de pe rol a unei acțiuni, reclamantul depune o nouă acțiune în termenul de șase luni prevăzut de lege.

Curtea a explicat că, de regulă, scoaterea cererii de pe rol nu întrerupe cursul prescripției extinctive. Totuși, dacă reclamantul introduce o nouă acțiune în termen de șase luni de la data la care încheierea a devenit irevocabilă, prescripția se consideră întreruptă prin acțiunea precedentă, cu condiția admiterii noii acțiuni.

Pentru aplicarea acestui mecanism, instanța trebuie să verifice, mai întâi, dacă prima acțiune a fost depusă înainte de expirarea termenului de prescripție, dacă noua acțiune respectă termenul de șase luni și dacă există o corespondență suficientă între cele două acțiuni sub aspectul părților, al obiectului pretenției și al dreptului material valorificat.

Dacă prima acțiune a fost introdusă după expirarea termenului de prescripție extinctivă, mecanismul prevăzut de art. 402 alin. (2) din Codul civil nu este aplicabil, iar excepția de tardivitate se examinează la etapa pregătirii cauzei pentru dezbateri judiciare.

În schimb, dacă prima acțiune a fost depusă în termen și sunt întrunite celelalte condiții legale, instanța lasă excepția de tardivitate spre examinare odată cu fondul cauzei. Această soluție se explică prin faptul că efectul întreruptiv al acțiunii precedente depinde de admiterea noii acțiuni și nu poate fi stabilit definitiv la etapa pregătirii cauzei.

Curtea a subliniat că, acest mecanism nu reprezintă o repunere în termen și nu permite conservarea nelimitată a prescripției prin depunerea succesivă și repetată a unor acțiuni care nu ajung la o soluție de admitere.