La 30 octombrie 2026, Curtea Supremă de Justiție a examinat recursurile declarate de Ministerul Justiției, Partidul Politic Partidul Republican „Inima Moldovei” și Partidului Politic „Moldova Mare” împotriva hotărâriilor Curții de Apel Centru din 4 august 2026 și din 22 iulie 2026, prin care activitatea partidului a fost limitată.
Prin aceste decizii, Curtea a clarificat trei aspecte juridice esențiale: condițiile aplicării sancțiunii, diferența dintre măsura de asigurare și sancțiunea de limitare a activității, precum și modul de determinare a duratei totale a restricțiilor.
Temeiurile aplicării sancțiunii
CSJ a reținut că finanțarea ilegală a campaniei electorale, utilizarea fondurilor nedeclarate și coruperea alegătorilor, constatate în baza probelor administrate, constituie acțiuni de subminare a proceselor electorale, în sensul art. 21 alin. (3¹) lit. a) din Legea nr. 294/2007 privind partidele politice.
Curtea a constatat că aceste acțiuni au avut un caracter organizat, au fost legate de activitatea partidelor politice și au fost de natură să compromită integritatea procesului electoral, aducând prejudicii grave pluralismului politic și principiilor democratice fundamentale.
În aceste condiții, limitarea activității partidului politic a fost considerată justificată, având în vedere gravitatea încălcărilor constatate și necesitatea protejării proceselor democratice.
Diferența dintre măsura de asigurare și sancțiune
O problemă juridică esențială examinată de CSJ a vizat distincția dintre limitarea activității partidului politic ca măsură de asigurare a acțiunii și limitarea dispusă cu titlu de sancțiune.
Curtea a stabilit că cele două măsuri au natură juridică și finalități distincte.
CSJ a explicat că măsura de asigurare a acțiunii și sancțiunea de limitare a activității partidului politic sunt două instituții juridice distincte.
Măsura de asigurare are caracter provizoriu și preventiv. Aceasta poate fi aplicată pe durata examinării cauzei, pentru a preveni producerea unor consecințe grave și ireparabile.
Sancțiunea de limitare a activității se aplică în urma examinării fondului cauzei, atunci când instanța constată existența încălcărilor prevăzute de lege.
Deși au natură juridică și scopuri diferite, ambele măsuri produc, în esență, aceleași efecte restrictive asupra activității partidului politic.
Prin urmare, perioada aplicării măsurii asigurătorii nu se deduce automat din durata sancțiunii, întrucât legea nu prevede expres o asemenea regulă.
Totuși, Curtea a precizat că instanța nu poate ignora perioada în care partidul politic a suportat deja aceleași restricții, chiar dacă acestea au fost aplicate în temeiuri juridice diferite.
Durata totală a limitării activității nu poate depăși 14 luni.
CSJ a clarificat interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 294/2007 privind partidele politice.
În decizia analizată, Curtea le-a coroborat pentru a determina limita totală a restricțiilor.
Potrivit acestor dispoziții, examinarea cauzei privind limitarea activității partidului politic urmează să se desfășoare în termen de două luni, iar sancțiunea de limitare a activității poate fi stabilită pentru o perioadă maximă de 12 luni.
Curtea a reținut că, prin coroborarea acestor reglementări, rezultă intenția legiuitorului a fost ca durata totală a limitării activității partidului politic să nu depășească 14 luni, perioadă care include atât aplicarea măsurii asigurătorii, cât și executarea sancțiunii stabilite prin hotărârea asupra fondului.
Această interpretare nu presupune confundarea celor două măsuri și nici deducerea automată a perioadei măsurii asigurătorii din durata sancțiunii.
Ea impune însă instanței să evalueze efectele cumulative ale restricțiilor și să stabilească o durată proporțională cu gravitatea încălcărilor constatate, astfel încât limitarea activității partidului să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului legitim urmărit.
Prin deciziile adoptate, CSJ a confirmat că încălcările grave ale legislației privind finanțarea partidelor politice și integritatea proceselor electorale pot justifica limitarea activității unui partid politic.
Totodată, Curtea a clarificat că legalitatea aplicării sancțiunii nu înlătură obligația instanței de a verifica proporționalitatea duratei acesteia, inclusiv prin luarea în considerare a restricțiilor suportate anterior în cadrul aceleiași proceduri judiciare.
Deciziile contribuie la uniformizarea practicii judiciare și la asigurarea aplicării legislației privind partidele politice în conformitate cu principiile statului de drept, pluralismului politic și protecției drepturilor fundamentale.