Ajustându-și recent practica în materie de strămutare, instanța supremă a decis respingerea cererilor, în care se solicită strămutarea cauzelor de la o curte de apel la alta.

 În suportul soluției s-a relevat că:

 • alegațiile pur declarative care nu se referă la circumstanțe, ce pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor, nu pot justifica strămutarea cauzei;

 • atribuirea instanței de judecată, în mod formal, a calității procesuale de parte nu este, prin ea însăși, suficientă pentru a justifica strămutarea;

 • existența calității de pârât, în lipsa unor indicii privind implicarea personală a judecătorilor sau influențe instituționale, nu echivalează cu o aparență de părtinire generalizată;

 • strămutarea doar în baza calității procesuale ar reprezenta o recunoaștere a prezumției generale de nepărtinire, contrară principiului independenței judiciare.

Încheierile pot fi accesate aici  și aici