Recent, Curtea Supremă de Justiție, examinând o cauză, a statuat în privința unor aspecte importanțe ce țin de apariția dreptului de superficie, precum și a modului de contestare a deciziei ce vizează înregistrarea acestuia.
Acțiunea a fost depusă de Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al mun. Chișinău împotriva Agenției Servicii Publice și a unor persoane fizice, solicitându-se anularea actului de înregistrare a dreptului de superficie asupra terenului și anularea înregistrării dreptului de proprietate asupra construcțiilor neautorizate.
Instanța supremă s-a pronunțat pe fondul cauzei, a casat decizia curții de apel, menținând hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care acțiunea a fost admisă din următoarele considerente.
- CSJ a combătut argumentul instanței de apel că decizia de înregistrare a dreptului de proprietate și de superficie nu ar fi un act administrativ individual, care ar urma să fie anulat prin acțiune în contestare și că radierea dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile, în situația descrisă de reclamanți, poate avea loc doar prin formularea acțiunii în rectificare, care se judecă în procedură civilă.
-Faptul că legiuitorul prevede acțiunea în rectificare, drept o cale de valorificare a drepturilor, în niciun caz nu înseamnă că decizia registratorului este exceptată de la controlul legalității în materie de contencios administrativ, or, nimeni nu poate desfășura activități administrative arbitrare.
- Dreptul de superficie se naște în temeiul unui act juridic sau al unei dispoziții legale.
La caz, persoanele fizice nu dispuneau de anumite drepturi asupra terenului, la momentul solicitării înregistrării dreptului de proprietate asupra casei de locuit și a construcției accesorii. Administrația publică locală – Consiliul municipal Chișinău, ca proprietar al terenului, nu a transmis terenul respectiv printr-un act administrativ/juridic permisiv, întocmit în conformitate cu rigorile legii, pentru construirea casei de locuit și construcției accesorii, iar în cazul absenței certificatului de urbanism și autorizației de construire, imobilele au fost construite nelegitim, actul de recepție finală fiind întocmit cu încălcarea prevederilor legale.
- Normele legale (art. 29 alin. (1) al Legii nr. 1125 din 13.06.2002 privind punerea în aplicare a Codului civil), ce relevă posibilitatea înregistrării dreptului de superficie asupra terenurilor care aparțin statului sau unităților administrativ-teritoriale, se referă la imobilele înregistrate la ziua de 1.03.2019, nu și la cele ridicate ulterior (la caz, actul de recepție finală a construcției datează cu data de 24.08.2020).
- Cu referire la alegația instanței de apel că persoanele în cauză ar avea o speranță legitimă privind recunoașterea și apărarea dreptului lor de proprietate, inclusiv în baza art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al CEDO, s-a relevat că acestea, cu certitudine, erau în cunoștință de cauză în ce condiții au fost ridicate construcțiile pe terenul municipalității, ocupat abuziv.
Este de neconceput cum o persoană, care știe că construcția este ridicată fără niciun document permisiv, emis de autoritățile locale și pe un teren ocupat abuziv, poate pretinde o speranță legitimă și o protecție din partea autorităților.
Decizia poate fi vizualizată, accesând:
Direcția Monitorizare și Relații cu Publicul