Mirovni Inštitut v. Slovenia. Lipsa motivării omisiunii de a permite desfășurarea unei ședințe în cadrul procedurilor care vizau o invitație publică de prezentare a ofertelor. Încălcare
Mirovni Inštitut v. Slovenia - 32303/13
Hotărârea din 13.3.2018 [Secția a IV-a]
Articolul 6
Proceduri civile
Articolul 6-1
Drepturi și obligații cu caracter civil
Ședință publică
Susținere orală
Lipsa motivării omisiunii de a permite desfășurarea unei ședințe în cadrul procedurilor care vizau o invitație publică de prezentare a ofertelor: Articolul 6 aplicabil; încălcare
În fapt – Ca urmare a emiterii unei invitații de prezentare a ofertelor de către Guvern, reclamantului, un institut privat de cercetare, nu i s-a acordat finanțare, iar contestația acestuia împotriva acestei decizii în fața tribunalelor naționale nu s-a bucurat de succes. În ciuda solicitării reclamantului, nu a avut loc nicio ședință de judecată, fără a fi oferite motive în acest sens.
În drept – Articolul 6 § 1:
Cu privire la aplicabilitate – Curtea a exclus anterior aplicabilitatea articolului 6 în cazul procedurilor care vizau invitațiile de prezentare a ofertelor emise de către autoritățile naționale, subliniind că acestea din urmă se bucurau de o putere discreționară și că dreptul substanțial al statului vizat nu le conferea reclamanților un drept de a le fi declarată câștigătoare oferta. Totuși, în Regner v. Republica Cehă, ea a diferențiat, inter alia, o situație în care autoritățile beneficiau de o putere discreționară pură de a acorda sau refuza un avantaj sau un privilegiu, dată fiind legea care îi conferea persoanei vizate dreptul de a depune o cerere în fața tribunalelor care puteau anula decizia, dacă ar fi constatat că aceasta era ilegală. Într-un asemenea caz, articolul 6 § 1 era aplicabil cu condiția ca, odată acordat avantajul sau privilegiul, acest fapt năștea un drept civil. Aceste principii erau relevante în acest caz acolo unde institutul reclamant beneficia în mod clar de un drept procedural al unei adjudecări legale și corecte a ofertelor. Dacă ar fi fost declarată câștigătoare oferta institutului reclamant, acestuia din urmă i s-ar fi conferit un drept civil. Prin urmare, era incidentă latura civilă a articolului 6 § 1.
Cu privire la fondul cauzei – Era necesar să se stabilească dacă a existat vreo circumstanță excepțională care să fi justificat dispensarea de o ședință de judecată în acest caz. Institutul reclamant a cerut în mod expres să fie desfășurată o ședință și să fie audiat un martor în privința faptelor relevante pentru stabilirea imparțialității persoanelor implicate în analiza ofertei. Aceste probleme au fost disputate între părți, iar proba cu martori propusă ar fi fost, așadar, relevantă pentru rezultatul procedurilor. Totuși, tribunalul administrativ, care a acționat ca prima și singura instanță judecătorească cu jurisdicție deplină, nu a dat curs cererii institutului reclamant și nici nu a oferit vreun motiv în sprijinul acestui fapt. De vreme ce dreptul național permitea dispensa de la o ședință într-un număr limitat de situații, în lipsa oricărei explicații, era dificil pentru Curte să stabilească dacă tribunalul administrativ a neglijat, pur și simplu, să analizeze cererea institutului reclamant, sau dacă a urmărit să o respingă și, dacă da, din ce motive. De asemenea, a fost dificil să se tragă vreo concluzie cu privire la baza legală pentru lipsa desfășurării unei ședințe și cu privire la interpretarea prevederii legale relevante contrar contextului factual al cazului. Așadar, procedurile din acest caz nu au fost unele echitabile.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 4,800 EUR cu privire la prejudiciul moral. Prejudiciul material nu a fost acordat.
(Vezi și Regner v. Cehia [MC], 35289/11, 19 septembrie 2017, Nota informativă 210)
© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiție. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova”.