Sinkova v. Ucraina - 39496/11

Hotărârea din 27.2.2018 [Secția a IV-a]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Condamnare pentru un protest efectuat la un memorial de război: nicio încălcare

În fapt – Reclamanta făcea parte dintr-un grup artistic, și împreună cu alți trei membri ai acestuia au mers la un Memorial al celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a executa un „act artistic”. Reclamanta a luat o tigaie, a spart câteva ouă în ea și le-a prăjit deasupra Flăcării Eterne de la Mormântul Ostașului Necunoscut. Ceilalți doi au fript frigărui la acea flacără, în timp ce ultimul membru al grupului a filmat evenimentul.

În aceeași zi, reclamanta a publicat filmul video pe internet din partea grupului, cu o declarație însoțitoare care condamna arderea gazului natural pentru întreținerea Flăcării Eterne din contul plătitorilor de impozite.

După evenimente, reclamanta a fost arestată și ținută în custodie în timpul procesului, înainte de a fi eliberată. Ulterior, ea a fost găsită vinovată pentru profanarea Mormântului Ostașului Necunoscut ca urmare a unei conspirații și condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de doi ani. Toate contestațiile sale au fost respinse.

În procedurile din fața Curții, reclamanta s-a plâns de încălcarea dreptului ei la libertatea de exprimare în baza articolului 10.

În drept – Articolul 10: Nu s-a contestat faptul că condamnarea reclamantei a reprezentat o ingerință în dreptul ei la libertatea de exprimare. Totuși, Curtea a reținut că nu era nici posibil, nici rezonabil ca Codul penal să prevadă conduita care putea fi echivalată cu o profanare de morminte și, prin urmare, ingerința a îndeplinit condițiile principiului legalității. Măsura a urmărit, de asemenea, scopul legitim al protecției moralei și a drepturilor altora.

Analizând dacă ingerința a fost una „necesară într-o societate democratică”, Curtea a notat că reclamanta fusese urmărită penal și condamnată doar pentru prăjitul de ouă deasupra Flăcării Eterne, fapt despre care tribunalele naționale au considerat că a echivalat cu profanarea Mormântului Ostașului Necunoscut. Acuzația care i-a fost adusă nu a vizat distribuirea ulterioară a filmului video și nici conținutul textului care însoțea filmul. Prin urmare, reclamanta nu a fost condamnată pentru exprimarea opiniilor pe care le-a emis și nici măcar pentru exprimarea lor într-un limbaj mai dur. Condamnarea ei a fost una restrânsă, cu privire la o anumită conduită dintr-un anumit loc, bazată pe o interdicție generală care făcea parte din dreptul penal obișnuit.

Nu a existat nimic care să sugereze că tribunalele naționale au comis erori în analizele lor privind faptele relevante sau că au aplicat în mod incorect dreptul național. Conduita reclamantei putea fi interpretată în mod rezonabil ca fiind disprețuitoare față de cei în onoarea cărora a fost construit memorialul. S-a subliniat că existau mai multe modalități ca reclamanta să-și exprime opiniile sau să participe la proteste veritabile împotriva politicii statului de a utiliza gazul natural pentru a răspunde la nevoile veteranilor de război, fără să încalce legea penală și fără să insulte memoria soldaților care au murit sau sentimentele veteranilor, ale căror drepturi era concepută să le apere.

Evaluând natura și gravitatea pedepsei, Curtea a subliniat că reclamanta a fost condamnată cu suspendarea pedepsei și că nu a executat-o. Prin urmare, având în vedere toate circumstanțele cazului, restricția contestată a fost considerată compatibilă cu libertatea de exprimare a reclamantei.

Concluzie – nicio încălcare (patru voturi la trei).

Curtea a constatat, în unanimitate, existența unei încălcări a articolului 5 în privința arestării și a punerii sub detenție a reclamantei.

Articolul 41: 4,000 EUR în privința prejudiciului moral suferit.

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiție. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova”.